Anatolie Tataru s-a născut la 25 iulie 1969 în satul Risipeni, raionul Făleşti, în familia lui Vladimir şi Agafia Tataru.

După absolvirea şcolii medii, în anul 1986 este admis la Şcoala tehnică profesională nr. 37 din oraşul Bălţi, absolvind cu succes (în 1987) profesia de montor pentru deservirea utilajului electric.

În ianuarie 1990 îşi începe activitatea de muncă în calitate de electrician la întreprinderea intergospodărească de producere a cărnii a Asociaţiei agroindustriale raionale Făleşti.

În noiembrie 1987 este înrolat în rândurile forţelor armate ale URSS, îndeplinind serviciul militar până în noiembrie 1989, iniţial în calitate de cursant în unitatea militară nr. 07170, apoi de mecanic telefonist în unitatea militară nr. 02565.

În mai 1991 se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne, fiind numit în funcţia de poliţist al Batalionului de patrulă şi santinelă nr.6 al Direcţiei de poliţie oraşul Chişinău.

În perioada lunilor august-decembrie 1991 urmează cursul de pregătire iniţială în cadrul Şcolii republicane de poliţie a MAI din Chișinău.

Era caracterizat ca fiind un angajat disciplinat, ordonat şi cu o disciplină de  executare ireproşabilă.

Pentru curajul, îndrăzneala şi bărbăţia manifestate în timpul serviciului a fost recompensat cu un premiu bănesc.

În mai 1992 întemeiază o familie împreună cu Natalia Varzari. Peste trei luni, la vârsta de 23 ani, având un stagiu de numai un an în sistemul afacerilor interne, caporalul de poliţie Anatolie Tataru participând la confruntările angajaţilor poliţiei cu grupările criminale înarmate, a căzut la 13 iulie 1992 cu moarte de erou pe câmpul de luptă în oraşul Tighina.

A fost decorat post-mortem cu Ordin „Ștefan cel Mare”.