Patrie, onoare, demnitate

Purici Vasile



Traiectoria vieţii lui Vasile Purici, căzut cu moarte de martir în războiul de pe Nistru din 1992, este demnă de admiraţie. Născut la 7 iunie 1961 în satul Ineşti, raionul Teleneşti, într-o familie obişnuită de ţărani moldoveni, a fost educat în spiritul celor mai bune tradiţii ale neamului nostru. Tatăl său Nicolae Purici a trecut în lumea celor drepţi în anul 1964. Mama sa Eugenia Purici a educat de una singură încă opt copii.

După ce absolveşte şcoala generală, în 1978, Vasile Purici se înscrie la Şcoala tehnică profesională din oraşul Soroca. Activitatea de muncă o începe în calitate de operator de cinema în sovhozul Crăsnăşeni, raionul Teleneşti.

Este mobilizat în aprilie 1980 şi îşi satisface serviciul militar până în aprilie 1982 în calitate de mecanic electrician în cadrul unităţii nr. 61000 a bazei militare a URSS dislocată în Republica Democrată Germania .

În anul 1988 împreună cu Valentina întemeiază o familie, în care mai târziu apare fiul Victor.

Se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne în august 1983. A fost numit în funcţia de controlor în Închisoarea nr. 2 a Direcţiei instituţiilor de corecţie prin muncă a MAI. În ianuarie 1987 este transferat la funcţia de miliţian al Secţiei afacerilor interne a raionului Anenii Noi. În martie 1990 este transferat la funcţia de miliţian al subdiviziunii serviciului administrativ al Direcţiei afacerilor interne a oraşului Chişinău. Şase luni mai târziu este detaşat la studii în cadrul Şcolii medii speciale de miliţie din oraşul Chişinău. Din motive familiale întrerupe studiile în ianuarie 1991, fiind pus la dispoziţia Secţiei afacerilor interne din orașul Bender, care îl numeşte în funcţia de miliţian al secţiei pază a Secţiei afacerilor interne din localitate. Din ianuarie 1992 exercită funcţia de poliţist al Batalionului de Patrulă şi Santinelă al Secţiei de poliţie Bender.

Pentru atitudine conştiincioasă în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale a fost recompensat în repetate rânduri cu distincții și premii bănești.

Era un angajat extrem de onest, disciplinat, devotat poporului şi plaiului natal. În dosar se păstrează unele rapoarte în care dânsul condamna aspru fărădelegile admise de unii conducători din sistemul organelor de drept în ceea ce priveşte eliberarea şi lăsarea răufăcătorilor nepedepsiţi din cauza relațiilor acestora cu mai marii de la putere. Dumnealui menţiona faptul că lucrătorii care manifestă dârzenia de a nu se supune unor asemenea ordine devin victime. El spera că doar prin jertfire de sine în numele țării și al poporului vom avea izbândă. „Numai având o republică independentă şi o conducere cu oameni cinstiţi şi devotaţi poporului, noi vom construi o viaţă fericită şi bogată. ...Mulţi lucrători cu sufletul cinstit şi curat au ţinut calea dreaptă până la urmă, suferind cele mai strașnice şi mizere învinuiri. Mulţi din ei şi-au pierdut viaţa nu numai luptând cu răufăcătorii şi criminalii, dar numai pentru aceea că ei nu îndeplineau ordinul de sus, că aceşti încălcători de lege nu trebuie pedepsiţi. ...Răufăcătorii trebuie să ştie că noi vom depune toate puterile, vom da totul ce e mai bun al nostru şi nu ne vom cruţa nici viaţa pentru fericirea şi binele poporului”, menționa Vasile Purice în compunerea scrisă la limba şi literatura moldovenească pentru examenul de admitere la Şcoala medie specială de miliţie din Chişinău. Scria despre necesitatea cunoaşterii istoriei plaiului natal.

În condițiile înrăutățirii situației social-politice din republică la începutul lunii martie 1992 autoritățile de la Chișinău iau decizia de a decreta stare de urgență în regiunile sus-menționate, iar pentru menținerea ordinii constituționale sunt detașați polițiști din toată republica. La 2 martie 1992, forțele separatiste au deschis foc asupra populației pașnice la Cocieri, unde au omorât civili paşnici, neînarmaţi. Astfel, a început războiul cu forțele anticonstituționale din stânga Nistrului. Sergentul de poliţie Vasile Purici a luptat alături de alți polițiști pentru valorile naționale. În ziua de 1 aprilie 1992, în timpul confruntării angajaţilor poliţiei cu grupările criminale înarmate în oraşul Tighina, sergentul de poliţie Vasile Purici a căzut cu moarte de erou, manifestând bărbăţie şi eroism.

Prin jertfa sa, Vasile Purici este un exemplu demn de urmat pentru tânăra generație, care îi va rămâne recunoscătoare pentru puterea de credinţă, sacrificiul cu care domnia sa şi-a realizat cinstit datoria față de țară, neam și tricolor.

A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ștefan cel Mare”

Patrie, onoare, demnitate