Patrie, onoare, demnitate

Izbaş Andrei



Andrei Izbaş s-a născut la 19 august 1951 în satul Danco, raionul Hânceşti, în familia muncitorilor Filip şi Maria Izbaş. Familia în care a crescut era numeroasă. A  învăţat clasele primare la şcoala din sat, iar studiile medii le-a absolvit la Şcoala serală nr. 9 din Chişinău în anul 1975.

În perioada mai 1970-mai 1972 îşi satisface serviciul militar în termen.

Din iulie 1972 şi până în februarie 1974 munceşte în calitate de betonist la Trustul orăşenesc din Chişinău „Injdorstroi”. Cinci luni mai târziu este angajat în calitate de mecanic de vehicule  în Trustul „Speţstroimehanizaţia” nr. 1, unde munceşte un an.

Activitatea de serviciu în sistemul organelor afacerilor interne o începe în septembrie 1975, fiind numit în funcţia de poliţist al Batalionului independent de miliţie pentru paza uzinei „Giuvaier” din Chişinău. Un an mai târziu este transferat în aceeaşi funcţie în cadrul Secţiei afacerilor interne a raionului Lenin (actualmente sectorul Centru, mun. Chișinău). Din 1979 exercită atribuţiile de poliţist, apoi de poliţist-şofer în plutonul motomecanizat al Batalionului independent de patrulă şi santinelă. Pentru îndeplinirea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu, în martie 1990 este avansat în funcţia de şef de secţie, iar şase luni mai târziu, în funcţia de comandant adjunct de pluton în Detaşamentul de Miliţie cu Destinaţie Specială.  În decembrie 1991 a fost numit în funcţia de subofiţer operativ, iar apoi de subofiţer administrativ al biroului armament, genist-chimist.

Colegii de serviciu l-au caracterizat drept o persoana disciplinată, perseverentă, exigentă faţă de sine, moral echilibrată, cumpătată. Lupta activ cu criminalitatea şi încălcările ordinii publice, a înregistrat mai multe reţineri ale  infractorilor. Avea calitatea de tutore profesional pentru tinerii specialişti, contribuind  la formarea lor profesională, iar prin exemplul personal asigura îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale acestora. Ştia să susţină şi să-şi apere punctul de vedere într-un mod inteligent.

Pentru succesele înregistrate în activitatea de serviciu, în 1984 a fost menţionat cu insigna MAI „Pentru serviciul impecabil” de gradul III, iar în 1988, cu insigna MAI „Pentru serviciul impecabil” de gradul II. Conform indicilor înregistraţi în anul 1989, a fost recunoscut cel mai bun poliţist-şofer în batalion, drept care a fost recompensat de către şeful secţiei afacerilor interne cu un cadou de preţ.

Practica sportul şi participa activ la competiţiile sportive din cadrul subdiviziunii şi la nivel de minister. Cunoştea procedeele luptei corp la corp.  A fost recunoscut câştigător în categoria sa de greutate în cadrul competiţiilor C.S.C. „Dinamo” la haltere. Făcea parte din orchestra batalionului.

Împreună cu Elena au întemeiat propria lor familie şi au dat naştere celor trei copii.

Andrei Izbaş, la fel ca mulţi alţi colegi ai săi, a venit printre primii în apărarea populaţiei paşnice din raioanele de est ale Republicii Moldova. Înfruntând toate greutăţile, împreună cu alţi tovarăşi aproviziona efectivul brigăzii cu armament şi muniţii. Graţie bărbăţiei şi curajului demonstrat, poziţiile noastre puteau respinge atacurile duşmanului.

La 3 aprilie 1992, în satul Gâsca, raionul Căuşeni, grupul din care făcea parte Andrei Izbaş a căzut într-o cursă întinsă de bandiţii separatiști, în urma căreia bravii poliţişti au ars de vii în maşina incendiată. Plutonierul de poliţie Andrei Izbaş, la vârsta de 41 de ani, având stagiul în serviciu de şaisprezece ani şi opt luni, a căzut cu moarte de erou în numele independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 188 din 24.08.1992 a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”.

Patrie, onoare, demnitate