Valeriu Dumbravă s-a născut la 31 iulie 1969 în satul Cioreşti, raionul Nisporeni, într-o familie numeroasă. Tatăl său Ivan Dumbravă şi mama Tatiana Dumbravă au educat zece copii.

În anul 1976 este înscris în clasa I a şcolii medii din satul de baştină, absolvind-o în 1986.

Este mobilizat de organele armate în decembrie 1987 şi îşi satisface serviciul militar până în octombrie 1989 în cadrul unităţii militare nr. 01537 din oraşul Sumgait, Azerbaidjan în calitate de comandant de pluton.

Se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne în mai 1990. A fost numit în funcţia de miliţian al Batalionului independent cu destinaţie specială al MAI. În decembrie 1991 este transferat la funcţia de subofiţer operativ al batalionului nr. 1 al Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială a MAI a Republicii Moldova.

Valeriu Dumbravă, alături de colegii de la BPDS, a venit în ajutorul populaţiei paşnice torturate pentru a restabili ordinea constituţională încălcată brutal de separatişti. Riscându-și viaţa,  împreună cu alţi câțiva tovarăşi de arme, aproviziona colegii săi de pe poziţiile de luptă cu armament şi muniţii.

În ziua de 3 aprilie 1992 în satul Gâsca, raionul Căuşeni grupul din care făcea parte şi sergentul de poliţie Valeriu Dumbravă a căzut într-o ambuscadă, în urma căreia vitejii poliţişti au ars de vii în maşina cuprinsă de flăcări.

Valeriu Dumbravă a căzut pe câmpul de lupta pentru independenţa Republicii Moldova.

Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 188 din 24.08.1992 Valeriu Dumbravă a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”.