Mihail Boţ a văzut lumina zilei la 15 martie 1957 în satul Volcineţ, raionul Călăraşi, în familia lui Mihail şi Vera Boţ. A avut doi fraţi şi o soră, el fiind mezinul familiei.

     După absolvirea, în anul 1974, a şcolii medii din localitate, Mihail a satisfăcut, în perioada 1975-1977, serviciul militar în termen într-o unitate de blindate militare.

     După demobilizare, în septembrie 1977, a fost încadrat în organele afacerilor interne în calitate de poiliţist într-un pluton independent de poliţie care avea în sarcină asigurarea pazei Uzinei de bijuterii din Chişinău.

     Cinci ani mai târziu, a fost transferat în funcţia de poliţist în cadrul Batalionului Independent de patrulă şi santinelă al Direcţiei de interne din Chişinău. A avut o pasiune deosebită pentru instrumente muzicale motiv pentru care a făcut parte din fanfara Batalionului.

     A fost căsătorit şi educa patru copii.

     În scopul ridicării nivelului de pregătire profesională, Mihail s-a înscris, în 1978, la Şcoala Medie Specială de Poliţie din Chişinău.

     La vârsta de 35 de ani, având în spate cincisprezece ani dedicaţi serviciului poliţienesc, distins cu insignele MAI “Pentru serviciul impecabil”, gradul III şi gradul II,  plutonierul Mihail Boţ a fost printre primii patrioţi cu epoleţi de poliţist care au răspuns chemării conducerii ţării, a inimii şi  a conştiinţei civice, să apere, cu arma în mână, integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova în războiul declanşat de bandele de separatişti. În vâltoarea unei lupte crâncene care luase amploare pe platoul din oraşul Bender, în condiţiile unui raport de forţe defavorabil poliţiştilor moldoveni, la 17 iulie 1992, plutonierul Mihail Boţ a căzut erou, lăsând în urma sa părinţii şi familia cu patru copii cu inimile zdrobite de această grea pierdere.  

     Prin Decretul prezidenţial nr. 188 din 24 august 1992, plutonierul Boţ Mihail a fost decorat post-mortem cu Ordinil „Ştefan cel Mare”.