Patrie, onoare, demnitate

Caşu Gheorghe



Unul dintre martirii neamului căzuţi în războiul de pe Nistru a fost Gheorghe Caşu.

S-a născut la 7 iunie 1970 în oraşul Chişinău, într-o familie de intelectuali. Tatăl, Alexei Caşu, doctor în matematică, a fost cercetător ştiinţific superior la Institutul de Matematică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar mama, Maria Caşu, inginer principal la Institutul de Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Părinţii i-au cultivat dragostea pentru cunoaştere. Acest lucru l-a determinat, în paralel, să studieze la Şcoala de fizică, matematică şi chimie de pe lângă Universitatea de Stat din Chişinău.

După absolvirea, în anul 1987, a Şcolii Medii nr.11 din Chişinău (actualul Liceu „Ion Creangă”), se înscrie la Facultatea de radioelectronică a Universităţii Tehnice din Moldova. Îşi întrerupe studiile în anul 1988, fiind înrolat în forţele armate ale Uniunii Sovietice. Serviciul militar în termen şi-l satisface în forţele militare aeriene din oraşul Tekhely, Ungaria. În anul 1989, revenind la baştină, îşi reia studiile la Universitatea Tehnică.  În 1990, se înrolează – tot la cerere - în Detaşamentul Independent al Serviciului de Patrulă şi Santinelă din cadrul MAI. Deşi părinţii şi-au dorit să-l vadă în domeniul cercetării, Gheorghe a preferat o altă cale, aceea de a fi în serviciul cetăţeanului, dedicându-se  apărării ordinii publice. În anii 1990-1991, îşi face studiile la Centrul de instruire al MAI după care este detaşat la Detaşamentul de Poliţie cu Destinaţie Specială. În acelaşi an, se înscrie la studii la o facultate cu frecvenţă redusă a Academiei Naţionale de Poliţie „Ştefan cel Mare”, în baza ordinului nr. 10 din 1 august 1991.

Amplele şi complexele schimbări produse la începutul anilor ’90 în viaţa tinerei Republici Moldova, s-au restrâns, după cum era de aşteptat, şi asupra organelor de poliţie. Alături de întreaga societate, Ministerul Afacerilor Interne a fost angajat, in corpore, într-un continuu şi complex proces de schimbări şi reorganizări.

Evenimentele ce se derulau în acea perioadă nu erau deloc simple. Din ce în ce mai tensionată devenea situaţia din  sudul şi  estul ţării,  unde luau amploare acţiunile separatiste şi anticonstituţionale.

Împreună cu colegii săi, Gheorghe Caşu participă la operaţiuni de menţinere a ordinii publice şi prevenire a altercaţiilor şi violenţelor dintre grupările paramilitare şi populaţia băştinaşă din estul republicii. La 13 decembrie 1991, la Dubăsari, în timpul deblocării accesului în oraş,  Gheorghe, aflându-se în exerciţiul misiunii, a fost omorât mişeleşte mitraliat de un ucigaş din rândul separatiştilor din stânga  Nistrului.

Despre elevul Gh. Caşu îşi aminteşte Semion Untu, profesor la Liceul „Ion Creangă” din Chişinău: „Fotografia lui Gheorghe, de la intrarea în Liceu, este mândria Liceului. Tatăl, Alexei Caşu, ne-a lăsat scris pe o filă: „Să nu facem o povestioară scurtă despre acest neam, dar să învăţăm istoria lui. Mamă-sa nu mai lasă doliul. Era singurul copil în familie. Şi-a făcut serviciul militar în Ungaria. Nu ştiu ce s-o fi întâmplat atunci, la Dubăsari, nu li s-a spus cifra reală a gardiştilor aflaţi acolo. În realitate, erau mult mai mulţi”.

Prin sacrificiul făcut, Gheorghe Caşu va rămâne în memoria generaţiilor viitoare un model de bărbăţie şi de demnitate, înscriind o pagină de neuitat în lupta pentru independenţa ţării.

A fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”. Este înmormântat la Cimitirul Central din  Chişinău. O stradă din Capitală îi poartă numele.

Patrie, onoare, demnitate