Vitalie Carpov s-a născut la 9 iulie 1970 în satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari, a fost crescut şi educat de tatăl vitreg, Vasile Celonenco şi mama, Elizaveta Carpov.  A avut  un frate şi o soră.

După absolvirea şcolii medii din localitate, în anul 1988 a urmat, la Chişinău cursuri de formare profesională, obţinând meseria de tâmplar. După absolvirea acestor cursuri, în martie 1988, s-a angajat ca tâmplar la Casa de Odihnă „Dnestrovski” din Molovata Nouă unde a muncit până în septembrie acelaşi an.

În noiembrie 1988 – decembrie 1990, în cadrul serviciului militar în termen, a îndeplinit funcţia de lunetist într-o unitate militară dislocată în or. Celeabinsk, Federaţia Rusă.

După demobilizare, revenit în patrie, în septembrie 1991, a fost înrolat, la cerere, în organele afacerilor interne naţionale fiind numit în funcţia de poliţist al Serviciului de Patrulă şi Santinelă în cadrul Secţiei Raionale de Poliţie Dubăsari.

În anul 1992, se declanşează ostilităţile militare de la Nistru dezlănţuite la comanda forţelor belicoase separatiste de la Tiraspol care, recurgând la folosirea armei, au atentat brutal la integritatea teritorială şi suveranitatea tânărului stat, Republica Moldova. La chemarea conducerii, dar şi a inimii şi conştiinţei, lunetistul, tânărul poliţist Vitalie Carpov s-a avântat printre primii poliţişti patrioţi în vâltoarea sângeroasei încleştări cu inamicul înarmat până în dinţi.

Pe platoul de la Dubăsari, la 4 august 1992, când numărul bandelor de separatişti era net superior celui al poliţiştilor moldoveni, Vitalie Carpov a căzut erou.

Bravul poliţist a plecat dincolo de noi ceea ce numim noi moarte, dar a lăsat în urma lui un nume de om cu chip şi suflet de patriot, care a slujit patria cu credinţă şi devotament.