Valeriu Briceag s-a născut la 16 august 1966 în raionul Hânceşti, fiul părinţilor Emelian şi Maria Briceag.

     Iniţial, a învăţat la  Şcoala medie din Hânceşti, apoi, după ce părinţii şi-au schimbat domiciliul, Valeriu a continuat studiile, până în clasa a 8-a, la Şcoala medie nr. 2 din Orhei.

     În perioada septembrie 1981 – 1985, şi-a făcut studiile la Colegiul Politehnic din Bălţi. După absolvire, în calitate de tehnician-tehnolog de maşini-unelte, a lucrat ca operator de maşini-unelte la Uzina “Pribor” din oraşul Bender.

    În decembrie 1985 – noiembrie 1987, cât a fost militar în termen, a lucrat ca şofer-mecanic într-o unitate de aviaţie militară, apoi, ca responsabil de biblioteca cu documente secrete, în aceeaşi unitate.

    După demobilizare, Valeriu şi-a reluat activitatea la Uzina “Pribor”, iar din decembrie 1991 a lucrat frezor la Cooperativa “Satelit”. Ulterior, a muncit în cooperativa în care muncea şi tatăl său, până în martie 1992.

     A fost căsătorit şi educa un copil.

     Încadrat, pe 2 iulie 1992, în organele afacerilor interne, V. Briceag a fost numit în funcţia de poliţist în Batalionul de poliţie din cadrul Secţiei de Pază de pe lângă Secţia de Poliţie din oraşul Bender. Peste o lună, la 2 iulie 1992, în timpul luptelor dintre poliţişti şi grupările criminale din  Bender, poliţistul Valeriu Briceag, în urma mai multor răni în regiunea inimii, a încetat din viaţă.

     Bravul poliţist Valeriu Briceag, prin jertfa-i  supremă, alâturi de mulţi alţi camarazi căzuţi pe câmpul de luptă de la Nistru, au înscris în istoria neamului repere sacre ale eroismului şi devotamentului faţă de patrie.

     Prin Decretul prezidenţial nr. 188 din 24 august 1992, poliţistul Valeriu Briceag a fost decorat post-mortem cu Ordinul “Ştefan cel Mare”.