Eugen Nacu s-a născut la 7 iulie 1969 în satul Drăgăneşti, raionul Sângerei, într-o familie de muncitori. Tatăl său Fiodor Nacu era şofer la asociaţia de consum, iar mama sa Elena Nacu muncea la grădiniţa de copii.

În anul 1986 absolveşte şcoala medie din satul de baştină. În perioada lunilor septembrie 1986-mai 1987 studiază la Şcoala tehnică profesională nr. 45 din Chişinău, apoi face cursuri auto timp de şase luni.

Fiind mobilizat în octombrie 1987 îşi satisface serviciul militar până în septembrie 1989, în calitate de ostaş de rând, apoi şef depozit în unitatea  militară nr. 06510.

Se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne în decembrie 1990. A fost numit în funcţia de miliţian, modificată ulterior în cea de poliţist al Batalionului independent de patrulă şi santinelă nr. 1 al MAI din Chișinău. În perioada lunilor ianuarie-aprilie 1991 a urmat cursul de pregătire iniţială în cadrul Centrului de instruire al MAI din Chișinău.

La 1 decembrie 1991 este transferat în funcţia de subofiţer operativ al Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială a MAI.

Pentru atitudine conştiincioasă faţă de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, participare activă la menţinerea ordinii publice, pentru bărbăţie, dârzenie şi realizarea exemplară a obligaţiunilor de serviciu a fost recompensat cu premii băneşti.

De pe data de 2 martie 1992 sergentul de poliţie Eugen Nacu s-a aflat pe poziţii în satul Cocieri, participând activ la toate acţiunile menţinere a ordinii publice în localitățile de est al republicii, pentru fapt i s-a acordat gradul ordinar special „sergent de poliţie” înainte de termen. În ziua de 19 iunie 1992 a venit printre primii în ajutor în oraşul Tighina. În timpul atacului asupra sediului Comitetului executiv din 20 iunie 1992 cu preţul propriei vieţi a scos de pe câmpul de luptă un ofiţer grav rănit.

Prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 188 din 24.08.1992 Eugen Nacu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”.