Ghenadie Iablocichin s-a născut la 15 noiembrie 1965 în oraşul Chişinău într-o familie de funcționari. Mama Elena Iablocichin a fost șefa secției Trustului „Orgdorstroi” din Chișinău, iar tatăl vitreg Constantin Novițchi – șef al Laboratorului de izotopi din cadrul Institutului Mamei și Copilului din Chișinău. Mai târziu se naște soră-sa Larisa.

În perioada anilor 1973-1983 își face studiile la Școala medie nr. 34 din capitală, după absolvirea căreia își începe cariera de controlor al Secției control calitate a Uzinei de construcţie de aparate din oraşul natal unde activează până în 1984.

Este mobilizat în noiembrie 1984 și își satisface serviciul militar mai întâi în calitate de cursant în unitatea militară nr. 32921 din districtul militar Odesa, iar mai târziu în calitate de comandant de grupă și locțiitor al comandantului de pluton în unitatea militară nr. 11856 din același district militar. După demobilizare se încadrează în rândurile organelor afacerilor interne, angajându-se în funcţia de milițian al Batalionului independent de patrulă şi santinelă al Direcţiei Afacerilor Interne din regiunea Crimeea, RSS Ucraineană. În aprilie 1988 este transferat în funcţia de milițian al Secţiei pază militarizată din cadrul Secţiei afacerilor interne a Comitetului executiv Octombrie (actualul sector Râșcani) din Chişinău. Din noiembrie 1989 deţine funcţia de milițian al Detașamentului de Miliție cu Destinaţie Specială a Ministerului Afacerilor Interne, iar din 1990 este milițian al Batalionului independent nr. 1 al Serviciului Patrulă și Santinelă din Chișinău.

Pe parcursul activității sale a fost caracterizat de către colegii săi ca fiind o persoană disciplinată, responsabilă, care și-a îndeplinit în mod conştiincios atribuţiile de serviciu. A fost un polițist principial, perseverent, dând dovadă de iniţiativă. S-a întipărit în memoria colectivului ca o fire comunicativă, energică și moral echilibrată. A luat parte neîntrerupt la menţinerea ordinii publice în municipiul fiind un bun sportiv, a participat la competiţiile sportive organizate în cadrul subdiviziunii.

La 16 martie 1991, Ghenadie Iablocichin a depus un raport prin care solicita permisiunea de a susţine examenele de admitere la Şcoala medie specială de miliţie din Chişinău. Prin decizia semnată la 31 mai 1991 de ministrul de Interne I. Costaş acestuia i s-a permis să susțină examenele de admitere la instituția respectivă, ulterior fiind înmatriculat la secția cu frecvenţă redusă.

Schimbările ample din Republică se răsfrângeau, după cum era de aşteptat, şi asupra poliţiei. Alături de întreaga societate, Ministerul Afacerilor Interne şi structurile sale componente au fost angajate în procesul complex de schimbare şi reorganizare continuă.

Situaţia din regiunea de sud şi de est a Republicii devenea tot mai tensionată, unde luau amploare acţiunile separatiste şi anticonstituţionale. Forțele separatiste se pronunțau, de la tribună, pentru soluționarea pașnică a divergențelor existente între părți, optând pentru neaplicarea forței și a armelor, iar în realitate au procedat invers.

Astfel, odată cu agravarea bruscă a situaţiei operative din Republica Moldova, în regiunile de încălcare în masă a ordinii publice, au fost detaşați angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne pentru apărarea cetăţenilor paşnici de grupările criminale înarmate. Pe data de 14 decembrie 1991, la vârsta de 26 de ani, sergentul-major de poliţie Ghenadie Iablocichin, fiind în componenţa detaşamentului special de luptă al BPDS, a fost trimis în ajutor poliţiştilor din oraşul Dubăsari, aflaţi în asediu. La intrarea în oraş s-a încins o luptă scurtă, dar aprigă. Duşmanul a deschis foc din automate şi mitraliere pe neaşteptate, poliţiştii au răspuns. În această luptă a fost rănit mortal caporalul de poliţie Gheorghe Caşu. Fără a sta o clipă pe gânduri, Gh. Iablocichin a sărit să-l scoată de sub gloanţe pe camaradul său de arme, însă a fost grav rănit. În urma numeroaselor răni a decedat.

Prin sacrificiul său, Ghenadie Iablocichin va rămâne în memoria generaţiilor viitoare drept un model de bărbăţie şi demnitate, înscriind o pagină de neuitat în lupta pentru independenţa ţării.

Prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 188 din 24.08.1992 Ghenadie Iablocichin a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”. Este înmormântat la Cimitirul Ortodox Central din Chişinău. O stradă din municipiul Chișinău îi poartă numele.